În zilele noastre, trezirea la știri poate simți că ai fi scufundat într-un nor de praf. Brusc, aerul din jurul nostru se simte tulbure, nesigur, sufocant și greu de navigat. Cu fiecare titlu apare o altă pufătură de confuzie acră, un vânt constant de disperare sau o rafală uriașă de anxietate copleșitoare. Și în timp ce titlurile în sine se pot schimba în fiecare zi, acel sentiment de a fi copleșit sau învins în mod repetat nu se întâmplă.
Este ușor să te simți mic sau nesigur în fața celor mai întunecate evenimente ale noastre actuale. Acel sentiment de a fi neputincioși sau de a ne pierde puterea cumva este unul dintre cele mai rele pe care le poate îndura o persoană. Când forțele exterioare determină evenimente mondiale majore, fie că este vorba despre un dezastru natural, un act de violență inimaginabil, o amenințare la adresa sănătății noastre sau orice aspect al suferinței unei persoane, aceasta atinge vulnerabilitatea noastră cea mai profundă și cea mai umană.
Deci, cum ne descurcăm cu asta? Cum putem avea grijă de sănătatea noastră mintală, nu numai pentru a ne arăta pentru noi înșine și pentru cei dragi, ci și pentru a ne prezenta comunităților și cauzelor care contează cel mai mult pentru noi? Cum putem recupera un sentiment de putere personală care ne face mai puternici în lumea din jurul nostru?
1. Conectați-vă la Calm
Când ne simțim declanșați de un eveniment, este posibil ca nivelul nostru de cortizol să crească vertiginos. Deoarece lucrurile par în afara controlului nostru, poate fi dificil să ne calmăm sistemul nervos. Ne putem simți chiar vinovați să încercăm să ne „liniștim” de teamă că ignorăm o problemă pentru care ar trebui să facem ceva.
Adevărul este că, în timp ce adrenalina noastră poate fi combustibil pentru a lua măsuri (mai multe despre asta mai târziu), acel mod imediat de luptă sau de zbor în care cădem într-un moment dat ne poate afecta mental și fizic. Și când devine foarte rău, putem chiar să căutăm agenți de amorțire sau distragere a atenției care să ne ajute să scăpăm în loc să ne ocupăm de problemă.
Pentru a ne consolida rezistența, trebuie să începem prin a învăța să ne liniștim în interiorul nostru. O tehnică simplă și imediată pe care o putem încerca este respirația 4-7-8, o practică în care respirăm pe nas timp de patru secunde, ne ținem respirația timp de șapte secunde și expirăm pe gură timp de opt secunde. Repetarea acestui tipar de cinci ori ne poate calma sistemul nervos. Alte modalități utile de a vă calma includ activitățile care sunt previzibile și ritmice, cum ar fi o plimbare în care, atunci când ridicați un picior, puneți pe celălalt. Conectarea cu natura poate ajuta, de asemenea.
2. Înțelegeți reacția dvs.
Mare parte din ceea ce citim sau vedem la știri poate fi fie traumatizant în sine, fie ne poate declanșa la un nivel emoțional mai profund. Abordarea RAIN este o metodă predată de psihologii Jack Kornfield și Tara Brach pentru a ajuta oamenii să depășească acele momente în care ne simțim zdruncinați emoțional și să dea sens oricărei traume nerezolvate. Pașii RAIN sunt:
- R recunoașteți sentimentul copleșitor sau trauma sau pierderea
- A recunoașteți/Permiteți/Acceptați că s-a întâmplat și este posibil să nu fie rezolvat, dar sentimentul va trece
- eu ninvestigați natura experienței din viața dumneavoastră trecută și prezentă. În timp ce stai cu sentimentele, există senzații, imagini, emoții sau gânduri care apar?
- N identificarea cu experiența, ceea ce înseamnă că nu ne supraidentificăm cu ceea ce sa întâmplat și nu permitem acelui eveniment să ne definească
Evenimentele actuale tulburătoare pot stârni emoții vechi sau nerezolvate. Realizarea acestor conexiuni și procesarea experienței prin pașii RAIN ne poate ajuta să nu fim copleșiți sau duși pe o cale întunecată. În schimb, putem recunoaște și simți sentimentele, în timp ce le dăm sens și, în cele din urmă, mergem mai departe.
3. Simțiți ceea ce simțiți.
Când se întâmplă lucruri rele, există o mare forță de a păstra calmul și de a continua. Oricât de ciudat ar putea fi să „continuăm” rutina noastră obișnuită – goliți mașina de spălat vase, pregătiți micul dejun pentru copiii noștri, concentrați-vă pe muncă sau doar nu Doom defilează prin rețelele sociale – cu toții trebuie să continuăm să ne mișcăm ziua. Cu toate acestea, atunci când continuăm și nu reușim să ne confruntăm cu sentimentele, ei au un mod de a ne urmări în jur.
Indiferent de sentimentele pe care le avem, fie că este vorba de furie, durere, frică sau tristețe, ar trebui să ne acordăm timp și spațiu pentru a le simți. Asemenea unui val care ne acoperă, emoțiile noastre se pot simți puternice și copleșitoare pe măsură ce se ridică, dar când le simțim pe deplin, sunt capabile să se potolească și să se așeze înapoi în mare. Evitarea sentimentelor noastre duce la tot felul de efecte secundare care se revarsă în viața noastră, în timp ce simțirea durerii ne poate face de fapt să ne simțim reîncărcați, revigorați și împuterniciți.
Să ne simțim emoțiile este foarte diferit de a rumina sau a fi obsedat de lucrurile care ne doare. Este vorba despre a lăsa valurile naturale să ne cuprindă, apoi să acceptăm calmul care urmează. Dacă nu putem ajunge la acea stare de calm și emoțiile noastre simt constant că se prăbușesc asupra noastră, acesta poate fi un semn pentru a căuta ajutor și sprijin de la un terapeut.
Patru. Practicați autocompasiunea
Mulți dintre noi avem tendința de a ne întoarce împotriva noastră atunci când ne confruntăm cu ceva dureros. Ne putem simți vinovați sau pur și simplu avem un mod de a fi cruzi reamintindu-ne să ne simțim rău din nou și din nou. Ne putem umple capul cu scenarii fără speranță care întăresc sentimentele de neputință.
În loc să cădem în aceste capcane, ar trebui să ne angajăm să exersăm autocompasiunea. Dr. Kristin Neff definește cele trei principii ale autocompasiunii ca fiind bunătatea de sine față de judecata de sine, atenția față de identificarea cu gândurile și sentimentele și umanitatea comună față de izolare.
-
Bunătatea de sine
Când avem o perioadă dificilă, scopul nostru principal ar trebui să fie să ne tratăm ca și cu un prieten care trece prin același lucru. Ar trebui să avem empatie pentru noi înșine și să acceptăm că ceea ce trecem este cu adevărat greu.
-
Sănătate mintală
Când suntem zguduiți în acel mod de luptă sau de zbor, putem adopta o abordare atentă a reacției noastre. Putem accepta că orice gândim și simțim este în regulă. Totuși, ca și cum privim norii trecând peste un munte, nu trebuie să ne lăsăm purtați de fiecare gând și sentiment pe care îl avem.
-
Umanitate comună
Atât de mult din ceea ce ne confruntăm, nu ne confruntăm singuri. Acest lucru este valabil mai ales pentru poveștile care ajung și afectează milioane de oameni. Când are loc un eveniment public tragic, sunt atât de mulți oameni care se simt la fel cum suntem noi. Conectarea la experiența umană comună este o parte fundamentală a compasiunii de sine. Alții au fost acolo unde suntem noi înaintea noastră, iar alții sunt cu noi acum. Oricât de fără precedent ar părea lucrurile, suntem încă înconjurați de oameni care împărtășesc această experiență și au dorința de a crea schimbare.
5. Construiește-ți echipa.
O parte din a te simți neputincios este să te simți singur. Când suntem afectați negativ de un eveniment, la fel sunt și mulți oameni la fel ca noi. Găsirea echipei noastre înseamnă crearea unei rețele de susținere care să includă pe cineva cu care putem vorbi despre ceea ce simțim, pe cineva cu care putem colabora și pe cineva cu care putem lua măsuri.
Construirea echipei noastre este un act de conservare personală și eficiență publică. Să ai pe cineva care să treacă prin înalturi și coborâșuri cu noi este cheia pentru a ne împiedica să simțim că suntem înecați de zgomot. Avem nevoie de cineva care să ne permită să simțim ceea ce simțim, dar și să ne ridice atunci când ne simțim abătuți și ne simțim bine dacă facem același lucru pentru altcineva.
6. Luați măsuri.
O parte din construirea unei echipe vine din acțiunea asupra lucrurilor care contează pentru noi. Nu vă pot spune cu câți oameni cu care vorbesc, care experimentează o ușurare imensă și care sunt profund energizați prin conectarea la oportunitățile de a face voluntariat sau de a se alătura altora pentru a susține cauzele care contează pentru ei. Chiar și faptele mici pot avea un impact uriaș asupra sănătății noastre mintale.
Nu există loc mai bun pentru a ne canaliza frustrarea decât în acțiune. Găsirea de organizații care rezonează cu noi ne ajută să rămânem conectați la ceea ce contează pentru noi. Ne oferă o ieșire pentru adrenalină și un instrument pentru a face pași care sunt sincronizați cu ceea ce simțim. Cu siguranță vor exista suișuri și coborâșuri de-a lungul drumului de implicare, dar trăim acele suișuri și coborâșuri alături de alții. Construim un sentiment de comunitate. Apropierea de obiective ne menține plini de speranță și conectați într-o lume care de multe ori ne împinge să ne simțim demoralizați și deconectați.
Atingerea puterii noastre personale ne leagă de o noțiune mai mare și mai puternică despre ceea ce sunt capabile ființele umane. Acesta este un lucru pentru care nu ar trebui să ne pierdem speranța. În fiecare zi, fiecare dintre noi este chemat să proceseze trauma într-o formă sau alta. Întâlnindu-ne cu autocompasiune, construind o echipă și luând acțiuni care se aliniază cu valorile noastre, abordăm greutățile în moduri valoroase. Ne îmbunătățim propria bunăstare și extindem un sentiment de speranță și compasiune către ceilalți. Acest lucru poate fi tot ceea ce putem face, dar este și singura bază pe care se poate face orice. Nu putem controla fiecare narațiune din știri. Ceea ce putem face este să fim amabili cu noi înșine, să onorăm ceea ce simțim și să continuăm să luptăm pentru ceea ce ne pasă.